Sarpele&Eva

Eva

Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
si ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate ca asculta si el.
Şi Eva n-a voit să-i spună nici lui Adam.


De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
si-si mişca geana parcă-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.
 de Lucian Blaga.

Sper să-mi dăruiasca natura şi altele...şi vouă !